Art. 1241: Forma scrisă
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Înscrisul care constată
încheierea contractului poate fi sub semnătură privată sau
autentic, având forţa probantă prevăzută de lege.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1177 - Forma actului juridic; Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1180 - Forma cerută pentru validitate; Art. 1181 - Forma cerută pentru probă; Art. 1242 - Neîndeplinirea formei; Art. 265 - Forma actelor juridice; Art. 268 - Felurile înscrisurilor; Art. 269 - Înscrisul sub semnătură privată; Art. 270 - Forţa probantă a înscrisului sub semnătură privată; Art. 273 - Înscrisul autentic; Art. 276 - Forţa probantă a înscrisului autentic; Art. 280 - Înscrisurile oficiale
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1241 din Codul Civil reglementează expres modalitățile prin care un contract poate fi constatat în formă scrisă, distingând între înscrisul sub semnătură privată și înscrisul autentic. Această dispoziție este fundamentală pentru înțelegerea regimului juridic al formei contractelor în dreptul civil român, în special sub aspect probatoriu. Înscrisul sub semnătură privată este redactat și semnat de părți, în timp ce înscrisul autentic este întocmit de un funcționar public competent (de regulă, un notar public), în limitele competenței sale și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege. Indiferent de forma scrisă aleasă, ambele tipuri de înscrisuri sunt recunoscute ca având o anumită forță probantă, aspect esențial în eventualitatea unui litigiu. Forța probantă diferă însă între cele două categorii: înscrisul autentic beneficiază de o forță probantă superioară, făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la constatările personale ale agentului instrumentator și până la proba contrarie (prin înscrisuri, martori, prezumții) cu privire la celelalte mențiuni. Înscrisul sub semnătură privată face dovada între părți până la proba contrarie. Articolul 1241 pune bazele pentru aplicarea formei ca o condiție ad probationem (pentru probă) a contractului, iar în anumite cazuri expres prevăzute de lege (de exemplu, contractele solemne), forma scrisă autentică devine o condiție ad validitatem (pentru validitatea însăși a contractului).
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol