Art. 1239: Proba cauzei

Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1235 - Noțiunea cauzei; Art. 1236 - Caracterul ilicit și imoral al cauzei; Art. 1237 - Lipsa cauzei; Art. 1238 - Falsitatea cauzei; Art. 2512 - Proba și prezumțiile; Art. 2530 - Prezumția simplă

Articolul 1239 din Codul Civil reglementează aspecte esențiale privind proba cauzei contractului. Primul alineat statuează principiul potrivit căruia validitatea contractului nu este condiționată de stipularea expresă a cauzei, subliniind caracterul implicit al acesteia în formarea actului juridic. Această prevedere confirmă că existența cauzei este intrinsecă oricărui angajament contractual și nu necesită o mențiune explicită pentru ca actul să fie valabil. Alineatul al doilea instituie o prezumție legală relativă (juris tantum) de existență și valabilitate a cauzei. Aceasta înseamnă că, în absența unor probe contrare, se consideră că orice contract are o cauză existentă și valabilă. Prin urmare, sarcina probei inexistenței, falsității sau caracterului ilicit/imoral al cauzei revine părții care invocă aceste aspecte. Articolul simplifică mecanismul probatoriu pentru valabilitatea contractelor, contribuind la stabilitatea circuitului civil și la protejarea bunei-credințe în operațiunile juridice, fără a împiedica sancționarea eventualelor vicii reale ale cauzei.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.