Art. 1234: Raportarea la un factor de referinţă

Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1225 - Obiectul obligației; Art. 1226 - Obiectul obligației; Art. 1227 - Determinarea obiectului obligației; Art. 1228 - Obiectul contractului; Art. 1230 - Prețul; Art. 1231 - Prețul determinabil de o terță persoană; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1351 - Caz fortuit și forță majoră; Art. 1548 - Imposibilitatea fortuită de executare

Articolul 1234 din Codul Civil abordează o situație practică esențială în materia obligațiilor contractuale, vizând asigurarea stabilității și executării contractului chiar și atunci când factorul de referință asumat de părți pentru determinarea prețului devine problematic (inexistent, încetat sau inaccesibil). Această dispoziție legală are un caracter supletiv, aplicându-se în absența unei clauze contrare stipulate de părți, și reflectă principiul *favor contractus*, prin care legiuitorul urmărește să conserve validitatea actului juridic. Mecanismul de înlocuire cu 'factorul de referință cel mai apropiat' subliniază intenția de a menține, pe cât posibil, echilibrul economic inițial al contractului și de a evita o caducitate sau nulitate automată din cauza unei incertitudini ulterioare privind prețul. Această soluție legală contribuie la flexibilitatea și adaptabilitatea raporturilor contractuale la dinamica economică, impunând o interpretare de bună-credință pentru identificarea celui mai adecvat factor substitutiv.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.