Art. 1232: Determinarea obiectului de către un terţ

Art. 1166 - Noțiunea contractului; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1225 - Obiectul contractului; Art. 1226 - Obiectul obligației; Art. 1227 - Determinarea obiectului; Art. 1230 - Determinarea prețului vânzării; Art. 1231 - Determinarea preţului de referinţă; Art. 1247 - Sancţiunea nulității absolute; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile

Articolul 1232 din Codul Civil reglementează o modalitate specifică de determinare a obiectului contractului sau a altor elemente esențiale ale acestuia, prin intermediul unui terț. Această soluție oferă flexibilitate părților, permițându-le să amâne stabilirea unor aspecte contractuale, delegând această sarcină unei persoane calificate. Terțul desemnat are o obligație de mijloace, nu de rezultat, și trebuie să acționeze cu corectitudine, diligență și echidistanță, fiind asimilat, în doctrină, unui mandatar sau expert cu un rol cvasijudiciar. Decizia sa se integrează în conținutul contractului și este, în principiu, obligatorie pentru părți. Paragraful (2) este crucial, oferind o soluție pentru situațiile în care terțul nu își îndeplinește rolul (nu poate sau nu dorește să acționeze) ori când determinarea sa este vădit nerezonabilă. În aceste cazuri, pentru a preveni caducitatea sau nulitatea contractului, legea permite intervenția instanței de judecată, la cererea părții interesate. Rolul instanței nu este de a reforma contractul, ci de a suplini voința terțului și, implicit, a părților, stabilind elementul contractual pe baza elementelor obiective și a voinței prezumate a acestora, asigurând astfel stabilitatea și executarea contractului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.