Art. 1227: Imposibilitatea iniţială a obiectului obligaţiei

Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1225 - Obiectul obligației; Art. 1226 - Determinarea obiectului; Art. 1247 - Cazurile de nulitate absolută; Art. 1659 - Vânzarea bunului altuia; Art. 1660 - Vânzarea bunului viitor

Articolul 1227 din Codul Civil român reprezintă o inovație legislativă majoră, temperând principiul roman clasic 'impossibilium nulla obligatio est' (nu există obligație pentru ceea ce este imposibil). Conform acestei prevederi, un contract este, în principiu, valabil chiar dacă la momentul încheierii sale una dintre părți se află în imposibilitatea de a-și executa obligația. Această regulă se referă la **imposibilitatea inițială relativă (sau subiectivă)**, adică situația în care obligația nu poate fi îndeplinită de către debitorul respectiv, dar ar putea fi executată de o altă persoană sau de debitor la un moment ulterior (ex: vânzarea bunului altuia sau a unui bun viitor). Contractul, fiind valabil, atrage răspunderea debitorului pentru neexecutare, acesta fiind ținut la plata de daune-interese. Excepția prevăzută de textul legal ('afară de cazul în care prin lege se prevede altfel') vizează situațiile de **imposibilitate inițială absolută (sau obiectivă)**, care afectează însăși existența obiectului obligației sau îl scoate din circuitul civil, atrăgând nulitatea absolută a contractului pentru lipsa obiectului sau ilicitatea acestuia.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.