Art. 1226: Obiectul obligaţiei

Art. 1166 - Contractul; Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1182 - Obiectul contractului; Art. 1183 - Obiectul ilicit; Art. 1184 - Determinarea sau determinabilitatea obiectului; Art. 1225 - Definiția obligației civile; Art. 1227 - Cauza; Art. 1246 - Nulitatea; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1254 - Efectele nulităţii; Art. 1325 - Efectele nulităţii contractului; Art. 1412 - Determinarea obiectului obligației

Articolul 1226 din Codul Civil definește obiectul obligației ca fiind prestația la care se angajează debitorul. Această prestație poate consta într-un fapt pozitiv (a da sau a face) ori într-un fapt negativ (a nu face). Pentru ca obligația să fie valabilă, textul instituie două condiții esențiale, impuse sub sancțiunea nulității absolute: prestația trebuie să fie determinată sau cel puțin determinabilă, și licită. Caracterul determinat presupune individualizarea clară a prestației la momentul nașterii obligației. Prestația este determinabilă atunci când, deși nu este precis individualizată la momentul respectiv, există elemente suficiente în actul juridic sau în lege pentru ca ea să poată fi stabilită ulterior, fără a fi nevoie de un nou acord de voință al părților. Condiția licitudinii impune ca prestația să nu contravină legii, ordinii publice și bunelor moravuri, interzicând angajamentele care încalcă norme imperative sau valori fundamentale ale societății.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.