Art. 1225: Obiectul contractului

Art. 1166 - Definiția contractului; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 11 - Respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri; Art. 1226 - Obiectul obligației; Art. 1227 - Obiectul obligației - determinare; Art. 1228 - Obiectul obligației - posibilitate; Art. 1229 - Obiectul obligației - licit și moral; Art. 1235 - Cauza; Art. 1236 - Cauza ilicită și imorală; Art. 1246 - Noțiunea și cauzele nulității; Art. 1247 - Nulitatea absolută

Articolul 1225 din Codul Civil definește obiectul contractului ca fiind operațiunea juridică specifică (e.g., vânzare, locațiune, împrumut) la care părțile consimt, ce rezultă din ansamblul drepturilor și obligațiilor reciproce. Acest obiect, distinct de obiectul obligației (care vizează prestațiile individuale), reprezintă o condiție esențială de validitate a contractului. Pentru a fi valabil, obiectul contractului trebuie să îndeplinească două cerințe cumulative: să fie determinat (adică clar individualizat sau determinabil pe baza unor criterii prestabilite) și licit (să nu fie interzis de lege și să nu contravină ordinii publice sau bunelor moravuri). Nerespectarea acestor condiții este sancționată cu nulitatea absolută a contractului, ceea ce înseamnă că actul juridic este considerat ca nefiind niciodată încheiat și nu produce efecte juridice. Noțiunea de „operațiune juridică” subliniază caracterul complex al obiectului contractului, care înglobează scopul urmărit de părți prin încheierea acestuia.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.