Art. 1223: Termenul de prescripţie

Art. 1221 - Leziunea; Art. 1222 - Domeniul de aplicare al leziunii; Art. 1246 - Nulitatea; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 1249 - Efectele nulității; Art. 2500 - Noțiunea și funcțiile prescripției extinctive; Art. 2501 - Termenele de prescripție; Art. 2523 - Începutul prescripției dreptului la acțiune; Art. 2524 - Reguli speciale privitoare la termenul de prescripție; Art. 2525 - Excepția prescripției; Art. 2531 - Suspendarea prescripției; Art. 2532 - Întreruperea prescripției

Articolul 1223 din Codul Civil stabilește regimul juridic al prescripției dreptului la acțiune în cazul leziunii, un viciu de consimțământ ce afectează valabilitatea actului juridic civil cu nulitate relativă. Astfel, termenul de prescripție pentru acțiunea în anulare sau în reducerea obligațiilor pentru leziune este de un an, calculat de la data încheierii contractului. O prevedere esențială și derogatorie se regăsește în alin. (2), care limitează aplicarea principiului 'Quae temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum' (ceea ce este temporar pentru acțiune este perpetuu pentru excepție). În mod tradițional, nulitatea relativă putea fi invocată pe cale de excepție chiar și după împlinirea termenului de prescripție a acțiunii. Cu toate acestea, în cazul leziunii, odată ce dreptul la acțiune este prescris, anulabilitatea contractului nu mai poate fi opusă nici pe cale de excepție, ceea ce conferă un caracter special acestui tip de nulitate relativă și asigură o mai mare stabilitate circuitului civil.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.