Art. 1221: Leziunea

Art. 43 - Capacitatea de exercițiu a persoanei fizice; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1180 - Capacitatea de a contracta; Art. 1206 - Viciile de consimțământ; Art. 1207 - Eroarea; Art. 1214 - Dolul; Art. 1216 - Violența; Art. 1222 - Domeniul de aplicare a leziunii; Art. 1223 - Acțiunea în resciziune; Art. 1224 - Caracterul subsidiar al resciziunii; Art. 1225 - Termenul de prescripție; Art. 1226 - Efectele resciziunii; Art. 1257 - Nulitatea relativă

Articolul 1221 din Codul Civil definește instituția leziunii, un viciu de consimțământ sui-generis, specific contractelor oneroase și comutative. Leziunea se caracterizează printr-un dublu element: un element obiectiv, reprezentat de disproporția vădită între prestațiile părților la momentul încheierii contractului, și un element subiectiv, constând în profitarea de către o parte de starea de nevoie, lipsa de experiență sau lipsa de cunoștințe a celeilalte părți. Valoarea prestațiilor se apreciază la data încheierii contractului, iar existența leziunii este influențată și de natura și scopul contractului. Alin. (3) introduce o aplicație specială a leziunii în cazul minorilor, unde se pune accent pe asumarea unei obligații excesive în raport cu situația lor patrimonială și beneficiile obținute, fără a mai fi necesară proba elementului subiectiv al profitării. Leziunea nu anulează contractul de plin drept, ci conferă părții lezate dreptul de a cere resciziunea contractului, o formă de nulitate relativă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.