Art. 122: Caracterul personal al tutelei

Art. 110 - Instituirea tutelei; Art. 111 - Cazurile în care se instituie tutela; Art. 116 - Persoanele care pot fi tutori; Art. 119 - Persoanele care nu pot fi tutori; Art. 120 - Dispense de tutelă; Art. 121 - Incompatibilități; Art. 123 - Numirea tutorelui; Art. 126 - Atribuțiile consiliului de familie; Art. 127 - Hotărârile consiliului de familie; Art. 133 - Administrarea bunurilor minorului; Art. 134 - Inventarul bunurilor minorului; Art. 142 - Actele juridice ale tutorelui; Art. 144 - Controlul anual al tutelei

Articolul 122 din Codul Civil statuează un principiu fundamental al instituției tutelei: caracterul său personal. Aceasta înseamnă că sarcina de tutore implică o obligație directă și nemijlocită, care nu poate fi delegată integral. Rațiunea acestui caracter personal rezidă în natura complexă a rolului tutorelui, care nu se limitează doar la administrarea patrimoniului, ci include și aspecte esențiale legate de creșterea, educarea și ocrotirea personală a minorului. Cu toate acestea, alin. (2) introduce o excepție pragmatică și importantă: posibilitatea ca administrarea patrimoniului minorului (sau a unei părți din acesta) să fie încredințată unei persoane fizice sau juridice specializate. Această derogare de la principiul personalității tutelei este condiționată de decizia instanței de tutelă, care va ține cont de mărimea și compunerea patrimoniului minorului, precum și de avizul consiliului de familie. Scopul acestei excepții este de a asigura o gestionare eficientă și profesională a bunurilor minorului, în special în cazul unor patrimonii complexe sau de valoare considerabilă, fără a afecta celelalte aspecte ale tutelei care rămân în sarcina personală a tutorelui.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.