Art. 1213: Adaptarea contractului

Art. 1207 - Erorile; Art. 1208 - Eroarea esențială; Art. 1209 - Eroarea nescuzabilă; Art. 1210 - Eroarea de calcul; Art. 1246 - Noțiune. Felurile nulității; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 1249 - Confirmarea contractului anulabil; Art. 1250 - Efectele confirmării; Art. 1254 - Termene de prescripție a acțiunii în anulare; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1279 - Executarea obligațiilor; Art. 14 - Buna-credință

Articolul 1213 din Codul Civil instituie un mecanism de adaptare a contractului, reprezentând o excepție importantă de la sancțiunea nulității relative, în speță, anulabilitatea pentru eroare. El permite salvgardarea contractului, consolidând principiul stabilității actelor juridice. În esență, dacă una dintre părți ar putea cere anularea contractului pe motiv de eroare (un viciu de consimțământ), cealaltă parte, care nu a fost în eroare, are posibilitatea de a valida contractul. Aceasta se realizează prin declarația sau executarea contractului conform modului în care a fost înțeles de partea aflată în eroare. Pentru ca acest mecanism să opereze, partea non-eroare trebuie să acționeze într-un termen strict de 3 luni de la data notificării sau a comunicării cererii de chemare în judecată, înainte ca instanța să fi pronunțat anularea. Efectul juridic al acestei adaptări este stingerea dreptului la acțiunea în anulare a părții aflate în eroare, transformând contractul într-un act valid și definitiv încheiat, conform voinței reale a părții eronate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.