Art. 1211: Eroarea de comunicare sau de transmitere

Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1206 - Viciile de consimțământ; Art. 1207 - Noţiunea de eroare; Art. 1208 - Eroarea esențială; Art. 1209 - Eroarea nescuzabilă; Art. 1210 - Eroarea de calcul; Art. 1212 - Dolul; Art. 1216 - Violența; Art. 1247 - Nulitatea relativă; Art. 1248 - Efectele nulității

Articolul 1211 din Codul Civil extinde aplicabilitatea dispozițiilor generale privind eroarea (reglementate de art. 1207 și următoarele) la situațiile în care disconcordanța între voința internă și voința declarată nu provine dintr-o falsa reprezentare a realității la momentul formării voinței, ci apare fie în procesul de exteriorizare a acesteia (eroare de declarație, cum ar fi un lapsus linguae sau lapsus calami), fie în procesul de transmitere a declarației de voință. Această eroare de transmitere poate fi cauzată de un intermediar (persoană sau mijloc de comunicare la distanță, ex: fax, email) care transmite inexact declarația. Doctrina subliniază că, deși nu este o eroare-viciu de consimțământ în sensul clasic (nu afectează însăși formarea voinței), efectele sunt similare. Dacă eroarea este esențială și scuzabilă, ea poate atrage nulitatea relativă a actului juridic, protejând astfel voința reală a părții. Această prevedere reflectă importanța principiului conformității între voința internă și manifestarea externă a acesteia pentru validitatea actelor juridice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.