Art. 120: Refuzul continuării tutelei

Art. 109 - Condițiile pentru exercitarea tutelei; Art. 110 - Persoanele care nu pot fi tutori; Art. 112 - Desemnarea tutorelui; Art. 114 - Numirea tutorelui; Art. 121 - Dispensarea de tutelă; Art. 123 - Renunţarea la tutelă; Art. 124 - Sancționarea refuzului nejustificat; Art. 125 - Obligația de informare a autorității tutelare; Art. 126 - Îndatoririle tutorelui; Art. 164 - Tutela minorului

Articolul 120 din Codul Civil instituie o obligație generală pentru persoana desemnată tutore de a continua îndeplinirea sarcinilor tutelei, recunoscând însă anumite excepții justificate. Norma juridică are un caracter imperativ în alin. (1) ('este dator să continue'), dar introduce în alin. (2) o serie de motive limitativ-enumerative, dar și deschise ('alte motive întemeiate'), care permit refuzul continuării tutelei. Aceste motive vizează situații personale ale tutorelui (vârsta înaintată de 60 de ani, sarcină sau copil mic, creșterea a doi sau mai mulți copii, boală, infirmitate, activități profesionale incompatibile, distanța domiciliului față de bunurile minorului), care ar face dificilă sau imposibilă exercitarea corespunzătoare a acestei funcții publice. Clauza de la lit. d) conferă flexibilitate autorității tutelare, permițându-i să aprecieze, de la caz la caz, existența unor motive temeinice care justifică refuzul. Scopul acestei reglementări este de a asigura că tutela este exercitată de o persoană capabilă și disponibilă, în interesul superior al minorului sau al persoanei puse sub interdicție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.