Art. 1173: Contractul comutativ şi contractul aleatoriu

Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1171 - Clasificarea contractelor; Art. 1172 - Contractele sinalagmatice şi unilaterale; Art. 1225 - Obiectul contractului; Art. 1226 - Obiectul obligației; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1650 - Contractul de vânzare (cu excepția vânzării de bunuri viitoare cu caracter aleatoriu); Art. 2242 - Noțiunea de rentă viageră; Art. 2246 - Noțiunea de contract de întreținere; Art. 2261 - Noțiunea contractului de asigurare; Art. 2262 - Jocul şi prinsoarea

Articolul 1173 din Codul Civil stabilește o distincție fundamentală în clasificarea contractelor, bazată pe certitudinea sau incertitudinea întinderii prestațiilor la momentul încheierii actului juridic. Contractul comutativ este caracterizat de certitudinea existenței drepturilor și obligațiilor părților, precum și de determinarea sau determinabilitatea imediată a întinderii acestora. Prestațiile sunt considerate echivalente, chiar dacă nu neapărat egale, fiind cunoscute de părți la data semnării contractului. În contrast, contractul aleatoriu se definește prin prezența unei 'alea' (risc, șansă), care poate aduce un câștig sau o pierdere pentru cel puțin una dintre părți, în funcție de un eveniment viitor și incert. Caracterul aleatoriu poate rezulta fie din natura contractului (ex: contractul de asigurare, renta viageră, jocul, prinsoarea), fie din voința expresă a părților. Această clasificare este crucială pentru regimul juridic aplicabil, influențând aspecte precum leziunea (care nu se aplică, de regulă, contractelor aleatorii) sau teoria riscurilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.