Art. 1170: Buna-credinţă

Art. 14 - Buna-credință (dispoziție generală); Art. 1169 - Libertatea contractuală; Art. 1266 - Interpretarea contractelor (Reguli generale); Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conţinutul contractului; Art. 1350 - Răspunderea contractuală

Articolul 1170 din Codul Civil instituie un principiu fundamental al dreptului contractual român: buna-credință. Acesta impune părților o conduită onestă, loială și diligentă nu doar pe parcursul executării contractului, ci și în etapele precontractuale, respectiv la negociere și încheiere. Caracterul imperativ al acestei obligații este subliniat de interdicția expresă ca părțile să o înlăture sau să o limiteze prin voința lor. Articolul 1170 reprezintă o aplicație specifică, în materia obligațiilor și contractelor, a principiului general al bunei-credințe reglementat de Art. 14 C. civ. Doctrina subliniază că buna-credință implică nu doar abținerea de la acte de rea-credință, ci și o obligație pozitivă de cooperare, informare și loialitate, menită să asigure atingerea scopului contractual și respectarea echilibrului prestațiilor. Nerespectarea acestei obligații poate atrage răspunderea contractuală a părții în culpă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.