Art. 1169: Libertatea de a contracta

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil; Art. 5 - Aplicarea generală şi obligatorie a legii civile; Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri; Art. 12 - Caracterul imperativ sau dispozitiv al normelor; Art. 1167 - Noțiunea de contract; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1225 - Obiectul contractului; Art. 1235 - Cauza contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1279 - Contractul prealabil; Art. 1309 - Nulitatea absolută; Art. 1310 - Nulitatea relativă

Articolul 1169 din Codul Civil român exprimă unul dintre cele mai importante principii ale dreptului privat: libertatea contractuală, cunoscută și sub denumirea de principiul autonomiei de voință. Acesta conferă părților puterea de a decide în mod liber dacă, cu cine și în ce condiții încheie un contract, precum și de a determina conținutul acestuia. Această libertate nu este însă absolută, ci este circumscrisă de limite imperative stabilite de legiuitor, de ordinea publică și de bunele moravuri. Aceste trei 'bariere' asigură echilibrul între interesele private și cele generale ale societății. Legea impune reguli de la care părțile nu pot deroga (norme imperative); ordinea publică vizează protejarea intereselor esențiale ale statului și ale colectivității; iar bunele moravuri se referă la normele de conduită socială și etică. Orice contract care încalcă aceste limite este sancționat, de regulă, cu nulitatea absolută, lipsind actul juridic de efecte. Acest principiu este fundamental pentru dinamica raporturilor juridice civile și pentru securitatea circuitului civil.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.