(1)Moştenitorul universal sau

cu titlu universal care, din cauza garanţiei reale sau din orice altă

cauză, a plătit din datoria comună mai mult decât partea sa are

drept de regres împotriva celorlalţi moştenitori, însă numai

pentru partea din datoria comună ce revenea fiecăruia, chiar şi

atunci când moştenitorul care a plătit datoria ar fi fost subrogat în

drepturile creditorilor.

(2)Când unul dintre

moştenitorii universali sau cu titlu universal este insolvabil, partea lui

din pasivul moştenirii se împarte între toţi ceilalţi în

proporţie cu cotele succesorale ale fiecăruia.

(3)Moştenitorul are dreptul de

a cere plata creanţelor pe care le are faţă de moştenire de

la ceilalţi moştenitori, ca orice alt creditor al moştenirii. În

privinţa părţii din datorie care îi revine ca moştenitor,

dispoziţiile art. 1.620-1.624 sunt aplicabile.