(1)Părintele poate desemna, prin act unilateral sau

prin convenţie, încheiate în formă autentică, ori, după

caz, prin testament, persoana care urmează a fi numită tutore al

copiilor săi.

(2)Desemnarea făcută de părintele care în

momentul morţii era decăzut din drepturile părinteşti este

lipsită de efecte.

(3)Desemnarea făcută în condiţiile alin. (1)

poate fi revocată oricând de către părinte, chiar şi

printr-un înscris sub semnătură privată.

(4)Înscrisul prin care se revocă persoana

desemnată pentru a fi numită tutore se va înscrie în registrul

prevăzut la art. 1.046 sau la art. 2.033, după caz.

(5)Notarul public sau instanţa de tutelă,

după caz, are obligaţia să verifice la registrele prevăzute

la alin. (4) dacă persoana desemnată pentru a fi tutore nu a fost

revocată.

(6)Părintele cu capacitate de exerciţiu

deplină, care exercită autoritatea părintească asupra

copilului său minor sau care este tutorele copilului său major cu

privire la care a fost instituită tutela specială, poate să

încheie un contract de mandat de ocrotire cu privire la îngrijirea acestuia,

pentru situaţia în care mandantul decedează sau nu îşi mai poate

îndeplini sarcina tutelei. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică

şi rudelor de până la gradul al doilea inclusiv care sunt tutori ai

minorului sau ai majorului care beneficiază de tutelă specială.