Art. 1139: Intrarea în stăpânirea moştenirii vacante şi răspunderea pentru pasiv

Art. 1103 - Deschiderea moştenirii; Art. 1111 - Renunţarea la moştenire; Art. 1125 - Acceptarea moştenirii; Art. 1137 - Termenul de opţiune succesorală; Art. 1138 - Moştenirea vacantă; Art. 1155 - Răspunderea moştenitorilor; Art. 31 - Patrimoniul

Articolul 1139 din Codul Civil reglementează modul specific de dobândire a moștenirii vacante de către unitățile administrativ-teritoriale (comune, orașe, municipii) și limitele răspunderii acestora pentru pasivul succesoral. Dobândirea moștenirii vacante nu se realizează în baza unei vocații succesorale de tip legal sau testamentar, ci reprezintă o dobândire *sui generis*, în temeiul legii, având ca scop asigurarea unui titular al patrimoniului fără stăpân. Această intrare în stăpânirea de fapt are loc în două scenarii distincte: fie la renunțarea tuturor succesibililor cunoscuți, fie la expirarea termenului de opțiune succesorală (prevăzut de Art. 1137) în lipsa oricărui moștenitor cunoscut. Un aspect fundamental al acestui articol este caracterul retroactiv al dobândirii moștenirii, considerându-se că unitatea administrativ-teritorială este proprietară de la data deschiderii moștenirii, asigurându-se astfel continuitatea juridică a patrimoniului defunctului. De asemenea, o particularitate esențială o reprezintă limitarea răspunderii pentru pasivul moștenirii: unitatea administrativ-teritorială suportă datoriile și sarcinile succesiunii numai în limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral (adică *intra vires hereditatis*), ceea ce o distinge de răspunderea nelimitată (*ultra vires hereditatis*) a moștenitorilor universali și cu titlu universal care acceptă pur și simplu moștenirea. Această limitare legală protejează bugetele locale de obligații care ar putea depăși activul succesoral.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.