(1)Cât timp moştenirea nu a
fost acceptată sau dacă succesibilul nu este cunoscut, notarul public
competent poate să numească un curator special al moştenirii,
pentru apărarea drepturilor moştenitorului eventual, având drepturile
şi îndatoririle de administrare prevăzute la art. 1117 alin. (3)-(5).
(2)În cazurile prevăzute la
alin. (1), acţiunile împotriva moştenirii se vor îndrepta împotriva
unui curator special, numit de notarul public competent, la cererea
reclamantului.
(3)Dacă există indicii
că moştenirea urmează a fi declarată vacantă, notarul
public competent încunoştinţează şi organul care
reprezintă comuna, oraşul sau, după caz, municipiul.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 1136 din Codul Civil reglementează instituția administrării provizorii a bunurilor moștenirii, o măsură esențială de conservare a patrimoniului succesoral în situații de incertitudine. Această administrare intervine în două ipoteze principale: fie moștenirea nu a fost încă acceptată (termenul de acceptare succesorală fiind în curs sau neînceput), fie succesibilul (persoana chemată la moștenire) nu este cunoscut. În ambele cazuri, notarul public competent are atribuția de a numi un curator special al moștenirii. Rolul fundamental al acestui curator este de a apăra și conserva drepturile potențialului moștenitor. Atribuțiile și îndatoririle sale sunt preluate direct din dispozițiile art. 1117 alin. (3)-(5) din același cod, vizând acte de conservare și administrare. Un aspect procedural deosebit de important este că orice acțiune judiciară îndreptată împotriva moștenirii, în aceste circumstanțe, trebuie formulată împotriva curatorului special desemnat, asigurându-se astfel reprezentarea legală a masei succesorale în fața instanțelor de judecată. De asemenea, alineatul (3) impune o obligație notificării pentru notarul public: în cazul în care există indicii rezonabile că moștenirea ar putea fi declarată vacantă (adică nu există moștenitori legali sau testamentari), notarul trebuie să încunoștințeze organul care reprezintă unitatea administrativ-teritorială (comuna, orașul sau municipiul) pe al cărui teritoriu se află bunurile, pregătind astfel procedura de declarare a vacanței și trecerea bunurilor în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, conform legii.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.