Art. 1122: Renunţarea frauduloasă

Art. 954 - Caracterul indivizibil al opțiunii succesorale; Art. 1106 - Noțiunea acceptării; Art. 1110 - Acceptarea tacită; Art. 1112 - Termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală; Art. 1113 - Revocarea renunțării; Art. 1120 - Forma renunțării; Art. 1121 - Efectele renunțării; Art. 1562 - Acțiunea revocatorie; Art. 1563 - Condițiile acțiunii revocatorii; Art. 1564 - Efectele acțiunii revocatorii; Art. 2500 - Definiția prescripției extinctive; Art. 2523 - Începutul prescripției dreptului la acțiune

Articolul 1122 din Codul Civil reglementează o aplicație specială a acțiunii revocatorii (pauliene) în materia succesorală, oferind creditorilor mijlocul de a proteja garanția lor generală asupra patrimoniului debitorului. Norma permite creditorilor succesibilului să obțină revocarea renunțării la moștenire, dacă aceasta a fost făcută în frauda intereselor lor. Scopul acțiunii este de a împiedica diminuarea frauduloasă a patrimoniului debitorului prin refuzul acestuia de a accepta un bun (moștenirea) care ar fi putut satisface creanțele. Condițiile de exercitare includ existența fraudei (intenția de a prejudicia creditorii) și a unui prejudiciu efectiv. Acțiunea este supusă unui termen scurt de decădere de 3 luni de la data la care creditorii au luat cunoștință de renunțare. Admiterea acțiunii produce efecte relative ('inter partes'), însemnând că renunțarea este inopozabilă doar față de creditorul reclamant și numai în limita creanței sale. Prin urmare, renunțarea succesibilului rămâne valabilă față de ceilalți creditori, față de debitorul însuși și față de ceilalți moștenitori. Această 'acceptare forțată' a moștenirii operează exclusiv în beneficiul creditorului care a exercitat acțiunea.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.