Art. 1121: Efectele renunţării

Art. 954 - Delatiunea succesorală; Art. 1106 - Caracterele juridice ale dreptului de opţiune succesorală; Art. 1108 - Termenul de opţiune succesorală; Art. 1110 - Formele acceptării; Art. 1112 - Acceptarea tacită; Art. 1113 - Actele de conservare, de supraveghere şi de administrare provizorie; Art. 1114 - Renunţarea la moştenire; Art. 1115 - Forma renunţării; Art. 1117 - Revocarea renunţării; Art. 1120 - Efectele acceptării; Art. 1122 - Efectul retroactiv al renunţării; Art. 1123 - Partajul succesoral; Art. 1130 - Ineficacitatea renunțării

Articolul 1121 din Codul Civil reglementează efectele esențiale ale renunțării la moștenire, stabilind două principii fundamentale. În primul rând, alineatul (1) consacră principiul retroactivității renunțării: succesibilul care renunță este considerat că nu a avut niciodată calitatea de moștenitor. Aceasta înseamnă că orice drepturi sau obligații care ar fi derivat din acceptarea moștenirii sunt anulate retroactiv, iar persoana respectivă nu va fi chemată la succesiune și nu va răspunde pentru datoriile defunctului. În al doilea rând, alineatul (2) abordează soarta părții renunțătorului, stipulând că aceasta profită moștenitorilor pe care renunțătorul i-ar fi înlăturat de la moștenire (prin vocația sa prioritară) sau a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat. Acest efect este cunoscut sub denumirea de drept de acrescământ (ius accrescendi) și asigură o redistribuire a cotei vacante între ceilalți moștenitori cu vocație la succesiune, fără a se deschide o nouă delatiune succesorală.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.