Art. 1120: Forma renunţării

Art. 1102 - Caracterele juridice ale dreptului de opţiune succesorală; Art. 1106 - Termenul de exercitare a dreptului de opţiune succesorală; Art. 1110 - Acceptarea expresă; Art. 1111 - Acceptarea tacită; Art. 1112 - Lipsa acceptării în termen; Art. 1113 alin. (2) - Efectul renunţării; Art. 1114 - Revocarea renunţării; Art. 1119 - Actele de conservare, de supraveghere şi de administrare provizorie; Art. 1242 - Condiţiile de formă ale actului juridic

Articolul 1120 din Codul Civil reglementează forma *ad validitatem* a renunțării la moștenire, stabilind un principiu fundamental al dreptului succesoral: renunțarea nu se prezumă, ci trebuie să fie expresă și să îmbrace o formă solemnă. Această regulă de formalism strict asigură certitudinea raporturilor juridice și protejează interesele moștenitorilor și ale terților. Declarația de renunțare trebuie efectuată printr-un act autentic, întocmit la notarul public sau la misiunile diplomatice/oficiile consulare ale României, subliniind caracterul de act juridic unilateral. Alineatul (1) introduce excepții notabile de la non-prezumția renunțării, făcând trimitere la cazurile de caducitate a dreptului de opțiune succesorală (Art. 1112) și la renunțarea forțată (Art. 1113 alin. (2)), situații în care, deși nu există o declarație expresă, legea asimilează anumite conduite cu o renunțare. În plus, pentru a asigura opozabilitatea față de terți și publicitatea juridică, renunțarea este supusă înscrierii, pe cheltuiala renunțătorului, în registrul național notarial ținut în format electronic. Această înregistrare este esențială pentru a asigura securitatea circuitului civil și pentru a evita fraudele sau neînțelegerile legate de calitatea de moștenitor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.