Art. 112: Persoana care poate fi numită tutore

Art. 104 - Cazurile în care se instituie tutela; Art. 110 - Când se instituie tutela minorului; Art. 113 - Incompatibilități la exercitarea tutelei; Art. 114 - Numirea tutorelui; Art. 115 - Numirea provizorie a tutorelui; Art. 116 - Numirea tutorelui de către minor; Art. 121 - Desemnarea tutorelui de către părinte; Art. 400 - Ocrotirea minorului; Art. 401 - Încetarea ocrotirii părintești

Articolul 112 din Codul Civil reglementează condițiile de eligibilitate pentru persoana care poate fi numită tutore al unui minor. Alin. (1) stabilește că funcția de tutore poate fi exercitată, în primul rând, de o persoană fizică. O inovație importantă adusă de Codul Civil actual este permisiunea ca soțul și soția să fie numiți tutori împreună, recunoscând și facilitând o abordare comună a responsabilității de ocrotire, în spiritul unității familiale. Această posibilitate este însă condiționată de absența oricăror cazuri de incompatibilitate expres prevăzute de lege, care ar împiedica exercitarea imparțială și eficientă a tutelei (cum ar fi cele detaliate la Art. 113 C.civ.). Alin. (2) introduce o regulă specială pentru situația în care mai mulți minori, care sunt frați sau surori, necesită instituire de tutelă conform Art. 110 C.civ. În aceste cazuri, se prevede numirea, de regulă, a unui singur tutore, principiu ce urmărește asigurarea unei administrări unitare a patrimoniului și a unei educații coerente, precum și menținerea legăturilor afective și de rudenie dintre minori.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.