(1)Succesibilii, creditorii
moştenirii şi orice persoană interesată pot cere notarului
competent să dispună efectuarea unui inventar al bunurilor din
patrimoniul succesoral, toate cheltuielile care se vor face în acest scop fiind
în sarcina moştenirii.
(2)Dacă succesibilii sau
persoanele care deţin bunuri din patrimoniul succesoral se opun,
efectuarea inventarului este dispusă de către instanţa
judecătorească de la locul deschiderii moştenirii.
(3)Inventarul se efectuează de
către persoana desemnată prin acordul succesibililor şi al
creditorilor sau, în lipsa unui asemenea acord, de către persoana
desemnată fie de notar, fie, după caz, de instanţa de judecată
competentă.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 1115 din Codul Civil reglementează instituția inventarului patrimoniului succesoral, un act de o importanță fundamentală în materia dreptului succesoral. Scopul principal al inventarului este de a identifica, descrie și evalua toate bunurile, drepturile și obligațiile care compun masa succesorală, asigurând o imagine clară a patrimoniului defunctului. Articolul stabilește un cerc larg de persoane cu legitimare procesuală activă de a solicita inventarul: succesibilii (moștenitorii legali sau testamentari, în vederea acceptării sau renunțării la moștenire și pentru stabilirea limitelor răspunderii), creditorii moștenirii (pentru protejarea creanțelor lor) și orice altă persoană care justifică un interes legitim. Competența de a dispune efectuarea inventarului revine, în primă instanță, notarului public. Cu toate acestea, în situația în care succesibilii sau deținătorii bunurilor succesorale se opun inventarierii, procedura capătă un caracter contencios, iar competența de a dispune efectuarea inventarului se transferă instanței judecătorești de la locul deschiderii moștenirii. Cheltuielile generate de întocmirea inventarului sunt considerate a fi în sarcina moștenirii, grevând masa succesorală. Un aspect esențial vizează modalitatea de desemnare a persoanei care va efectua inventarul: prioritate are acordul unanim al succesibililor și creditorilor. În lipsa unui asemenea acord, persoana desemnată va fi stabilită fie de notarul public, fie, în cazul unei opoziții sau neînțelegeri persistente, de către instanța de judecată competentă. Inventarul servește nu doar unei administrări transparente și eficiente a moștenirii, ci este și o etapă premergătoare crucială partajului succesoral, contribuind la stabilirea exactă a cotelor și a responsabilităților fiecărui moștenitor.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.