Art. 1111: Declaraţia de neacceptare

Art. 1100 - Exercitarea dreptului de opțiune succesorală; Art. 1103 - Acceptarea moștenirii; Art. 1104 - Acceptarea expresă; Art. 1105 - Acceptarea tacită; Art. 1106 - Acte de acceptare tacită; Art. 1107 - Acte care nu valorează acceptare; Art. 1110 - Renunțarea la moștenire; Art. 1244 - Forma autentică; Art. 1245 - Nevalabilitatea actului încheiat în lipsa formei autentice

Articolul 1111 din Codul Civil introduce o noutate legislativă, oferind succesibilului un instrument juridic pentru a clarifica intenția sa în legătură cu acceptarea moștenirii. Scopul principal al declarației de neacceptare este de a permite succesibilului să efectueze anumite acte asupra bunurilor succesorale (care, prin natura lor, ar putea fi interpretate ca acte de acceptare tacită a moștenirii, conform Art. 1106 C.Civ.) fără a fi considerat acceptant. Această declarație, obligatoriu autentică notarială și dată anterior îndeplinirii actului, neutralizează prezumția legală de acceptare tacită, salvgardând astfel dreptul succesibilului de a opta ulterior, inclusiv de a renunța la moștenire. Articolul creează o excepție de la regulile generale privind acceptarea tacită, oferind o soluție practică pentru situațiile în care succesibilul trebuie să intervină urgent asupra patrimoniului succesoral (ex: acte de conservare sau administrare provizorie care depășesc sfera Art. 1107 C.Civ.), fără a-și asuma calitatea de moștenitor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.