Art. 1110: Actele cu valoare de acceptare tacită

Art. 1103 - Termenul de opțiune succesorală; Art. 1106 - Opţiunea succesorală; Art. 1108 - Acceptarea expresă a moştenirii; Art. 1109 - Acceptarea forţată a moştenirii; Art. 1111 - Renunţarea la moştenire; Art. 1112 - Revocarea renunţării; Art. 1113 - Efectele acceptării; Art. 1114 - Efectele renunţării; Art. 1120 - Administrarea provizorie a bunurilor succesorale; Art. 1324 - Noțiunea de act juridic civil

Articolul 1110 din Codul Civil detaliază actele juridice prin care succesibilul poate manifesta, tacit, voința de a accepta moștenirea. Legiuitorul distinge între acte de dispoziție juridică privitoare la drepturile succesorale (alin. 1), care atrag ipso facto acceptarea tacită (ex: înstrăinarea drepturilor succesorale, renunțarea gratuită în favoarea unor moștenitori determinați, sau renunțarea oneroasă), și alte acte de dispoziție, administrare definitivă ori folosință a bunurilor din moștenire (alin. 2), a căror valoare de acceptare tacită este condiționată de împrejurările în care au fost efectuate. Esențială este intenția succesibilului de a-și însuși calitatea de moștenitor, dedusă din aceste acte. Prin contrast, actele de conservare, supraveghere și administrare provizorie (alin. 3 și 4) nu echivalează, în principiu, cu o acceptare, având ca scop doar protejarea și gestionarea curentă a patrimoniului succesoral. Această distincție este fundamentală pentru a evita acceptarea involuntară a unei moșteniri și pentru a permite succesibilului să efectueze actele necesare conservării bunurilor fără a-i fi imputată acceptarea.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.