Art. 1101: Caracterele juridice ale opţiunii

Art. 1100 - Termenul de exercitare a opţiunii succesorale; Art. 1102 - Dreptul de a opta al creditorilor succesibilului; Art. 1103 - Caracterul declarativ al acceptării şi al renunţării; Art. 1234 - Noțiunea de condiție; Art. 1239 - Noțiunea de termen; Art. 1246 - Nulitatea absolută şi relativă; Art. 1250 - Cazurile de nulitate absolută; Art. 954 - Noţiunea de moştenire legală şi testamentară

Articolul 1101 din Codul Civil statuează două principii esențiale care guvernează exercitarea dreptului de opțiune succesorală: indivizibilitatea și puritatea actului, orice încălcare a acestora fiind sancționată cu nulitatea absolută. Indivizibilitatea opțiunii semnifică faptul că succesibilul trebuie să accepte sau să renunțe la întreaga moștenire (sau la cota sa parte din aceasta), nefiind permisă o acceptare parțială și o renunțare parțială. Această regulă urmărește să prevină fragmentarea patrimoniului succesoral și complicațiile juridice derivate. Principiul purității, denumit și caracterul neafectat de modalități, stipulează că opțiunea succesorală nu poate fi subordonată unei condiții, unui termen sau unei sarcini. Actul de acceptare sau de renunțare trebuie să fie unul pur și simplu, necondiționat și irevocabil sub aspectul modalităților. Orice tentativă de a subordona opțiunea unor asemenea modalități atrage nulitatea absolută a actului de opțiune, considerându-se că opțiunea nu a fost niciodată exercitată valid. Sancțiunea nulității absolute este imperativă, putând fi invocată de orice persoană interesată, de procuror și de instanța de judecată din oficiu.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.