Art. 110: Cazurile de instituire

Art. 92 - Noțiunea și scopul tutelei; Art. 93 - Persoanele care pot fi tutore; Art. 94 - Persoanele care nu pot fi tutore; Art. 104 - Sesizarea autorității tutelare; Art. 397 - Cazurile de decădere din exercițiul drepturilor părintești; Art. 451 - Declarația judecătorească de moarte; Art. 476 - Cauzele de încetare a adopției; Art. 503 - Măsuri de protecție a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotire părintească; Art. 504 - Exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești

Articolul 110 din Codul Civil stabilește exhaustiv cazurile limitative în care se instituie tutela minorului, subliniind caracterul subsidiar al acestei măsuri de ocrotire, care intervine doar în situația în care ocrotirea părintească naturală nu mai poate fi exercitată. Cazurile vizează fie o imposibilitate definitivă sau prelungită a părinților de a exercita autoritatea părintească (deces, dispariție, declarare judecătorească a morții, identitate necunoscută), fie o incapacitate legală rezultată din sancțiuni juridice (decăderea din exercițiul drepturilor părintești, aplicarea unei pedepse penale de interzicere a acestora). De asemenea, articolul include situația în care, după încetarea adopției, instanța judecătorească apreciază că instituirea tutelei este în interesul superior al minorului. Mențiunea specială a Art. 503 alin. (1^1) subliniază legătura cu regimul general al măsurilor de protecție a copilului lipsit de ocrotire părintească. Prezența sintagmelor 'consiliere judiciară sau tutelă specială' ca motive de instituire a tutelei reprezintă o particularitate a acestui text, ce necesită o interpretare riguroasă în contextul sistemului de drept civil.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.