Art. 1099: Imputarea liberalităţilor

Art. 1086 - Noțiunea rezervei succesorale; Art. 1087 - Cuprinsul rezervei succesorale; Art. 1088 - Cotitatea disponibilă; Art. 1089 - Calculul rezervei şi al cotității disponibile; Art. 1091 - Reducțiunea liberalităților excesive; Art. 1092 - Ordinea reducerii; Art. 1093 - Efectele reducțiunii; Art. 1096 - Noțiunea raportului donațiilor; Art. 1097 - Cazurile în care operează raportul; Art. 1098 - Dispensa de raport

Articolul 1099 din Codul Civil reglementează mecanismul complex al imputării liberalităților, o operațiune contabilă esențială în cadrul dezbaterii succesorale, care vizează stabilirea exactă a întinderii rezervei succesorale și a cotității disponibile, precum și respectarea drepturilor moștenitorilor rezervatari. Articolul distinge trei scenarii principale, în funcție de calitatea beneficiarului liberalității (moștenitor rezervatar sau nu) și de obligația de raport: 1. **Beneficiarul nu este moștenitor rezervatar:** Liberalitatea se impută integral asupra cotității disponibile. Dacă valoarea liberalității depășește cotitatea disponibilă, surplusul este supus reducțiunii, pentru a se reîntregi rezerva succesorală. 2. **Beneficiarul este moștenitor rezervatar și liberalitatea nu este supusă raportului (dispensă de raport):** În acest caz, liberalitatea se impută în primul rând asupra cotității disponibile. Dacă există un excedent, acesta se impută asupra cotei de rezervă la care are dreptul gratificatul (generând conceptul de 'cotitate disponibilă specială' sau 'particulară' pentru acest moștenitor), iar dacă și aceasta este depășită, surplusul este supus reducțiunii. 3. **Beneficiarul este moștenitor rezervatar și liberalitatea este supusă raportului:** Liberalitatea se impută prioritar asupra rezervei individuale a gratificatului. Dacă valoarea liberalității depășește această rezervă, excedentul se impută asupra cotității disponibile, cu excepția cazului în care dispunătorul a stipulat expres imputarea asupra rezervei globale a moștenirii. În toate situațiile, depășirea cotității disponibile atrage aplicarea reducțiunii. Imputarea are rolul de a evalua dacă liberalitățile respectă limitele legale impuse de rezerva succesorală, fiind o etapă premergătoare reducțiunii și parte integrantă a procesului de partaj al moștenirii. Alin. (4) subliniază necesitatea aplicării acestor reguli și în cazul mai multor liberalități, corelat cu ordinea legală a reducțiunii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.