Art. 1095: Termenul de prescripţie

Art. 954 - Deschiderea moștenirii; Art. 963 - Moștenitorii rezervatari; Art. 1086 - Noțiunea și calculul rezervei succesorale; Art. 1087 - Beneficiarii acțiunii în reducțiune; Art. 1088 - Modul de efectuare a reducțiunii; Art. 1089 - Ordinea reducțiunii; Art. 1090 - Efectele reducțiunii; Art. 2500 - Noțiunea prescripției extinctive; Art. 2501 - Domeniul de aplicare a prescripției extinctive; Art. 2523 - Începutul general al prescripției extinctive; Art. 2528 - Suspendarea prescripției; Art. 2531 - Întreruperea prescripției; Art. 2536 - Prescripția acțiunii în restituire

Articolul 1095 din Codul Civil reglementează termenul de prescripție a dreptului la acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive, o instituție de protecție a rezervei succesorale a moștenitorilor rezervatari. Alineatul (1) stabilește un termen general de 3 ani, al cărui punct de plecare este fie data deschiderii moștenirii (momentul decesului defunctului), fie, în mod excepțional, data la care moștenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor ce fac obiectul liberalităților. Această a doua ipoteză vizează cazurile în care liberalitatea excesivă a devenit efectivă prin deposedarea moștenitorului rezervatar. Alineatul (2) introduce o regulă specială pentru situațiile în care existența sau caracterul excesiv al liberalităților nu a fost cunoscut de moștenitorii rezervatari, amânând începutul curgerii termenului de prescripție până la data efectivei cunoașteri a acestor aspecte. Aceasta este o aplicație a principiului *contra non valentem agere non currit praescriptio*, protejând moștenitorii de pierderea dreptului din cauza ignoranței legitime. În fine, alineatul (3) statuează principiul imprescriptibilității excepției de reducțiune. Astfel, chiar dacă dreptul la acțiunea în reducțiune s-a prescris, moștenitorul rezervatar poate invoca oricând, pe calea excepției, caracterul excesiv al liberalității atunci când este chemat în judecată de beneficiarul acesteia pentru executarea sau confirmarea ei. Această distincție esențială între acțiune și excepție asigură o protecție permanentă a rezervei succesorale ca o componentă fundamentală a ordinii de drept succesoral.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.