(1)

Valoarea masei succesorale, în funcţie de care se determină

rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă, se stabileşte

astfel:

a)determinarea

activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente

în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii;

b)determinarea

activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din

activul brut;

c)reunirea

fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor

făcute de cel care lasă moştenirea.

(2)În vederea aplicării alin.

(1) lit. c), se ia în considerare valoarea la data deschiderii moştenirii

a bunurilor donate, ţinându-se însă cont de starea lor în momentul

donaţiei, din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele

de donaţie. Dacă bunurile au fost înstrăinate de donatar, se

ţine seama de valoarea lor la data înstrăinării. Dacă

bunurile donate au fost înlocuite cu altele, se ţine cont de valoarea, la

data deschiderii moştenirii, a bunurilor intrate în patrimoniu şi de

starea lor la momentul dobândirii. Totuşi, dacă devalorizarea

bunurilor intrate în patrimoniu era inevitabilă la data dobândirii, în

virtutea naturii lor, înlocuirea bunurilor nu este luată în considerare.

În măsura în care bunul donat sau cel care l-a înlocuit pe acesta a pierit

fortuit, indiferent de data pieirii, donaţia nu se va supune reunirii

fictive. Sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele

inflaţiei, corespunzător perioadei cuprinse între data intrării

lor în patrimoniul donatarului şi data deschiderii moştenirii.

(3)Nu se va ţine seama în

stabilirea rezervei de darurile obişnuite, de donaţiile remuneratorii

şi, în măsura în care nu sunt excesive, nici de sumele cheltuite

pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională

a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici

de cheltuielile de nuntă.

(4)Până la dovada

contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori

un ascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor este

prezumată a fi donaţie dacă înstrăinarea s-a făcut cu

rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei sau în schimbul

întreţinerii pe viaţă ori a unei rente viagere. Prezumţia

operează numai în favoarea descendenţilor, ascendenţilor

privilegiaţi şi a soţului supravieţuitor ai defunctului,

dacă aceştia nu au consimţit la înstrăinare.

(5)Rezerva succesorală şi

cotitatea disponibilă se calculează în funcţie de valoarea

stabilită potrivit alin. (1). La stabilirea rezervei nu se ţine seama

de cei care au renunţat la moştenire, cu excepţia celor

obligaţi la raport, potrivit art. 1.147 alin. (2).