Art. 1077: Desemnarea şi misiunea executorului

Art. 954 - Capacitatea de a dispune prin testament; Art. 1034 - Forma testamentului; Art. 1076 - Revocarea judecătorească a executorului testamentar; Art. 1078 - Atribuțiile executorului testamentar; Art. 1079 - Răspunderea executorului testamentar; Art. 1080 - Durata misiunii executorului testamentar; Art. 1081 - Remunerarea executorului testamentar; Art. 1082 - Încetarea misiunii executorului testamentar; Art. 1083 - Predarea bunurilor de către executorul testamentar

Articolul 1077 din Codul Civil reglementează instituția executorului testamentar, o figură esențială în dreptul succesoral, al cărei rol este de a asigura respectarea și îndeplinirea dispozițiilor de ultimă voință ale testatorului. Desemnarea executorului se realizează prin testament, fiind o dispoziție cu titlu particular, testatorul având libertatea de a numi una sau mai multe persoane. De asemenea, legiuitorul permite ca desemnarea să fie făcută și de către un terț, dacă acesta este determinat explicit în testament, ceea ce subliniază flexibilitatea voinței defunctului. Misiunea executorului testamentar este, prin natura sa, un mandat, deși cu anumite particularități derivând din caracterul post-mortem și din izvorul său (testamentul). În cazul desemnării mai multor executori, principiul este cel al acțiunii individuale, pentru a facilita îndeplinirea misiunii, însă testatorul are posibilitatea de a deroga de la această regulă, impunând acțiunea în comun sau împărțind atribuțiile. Un aspect procedural esențial este momentul la care puterile executorului devin operante: de la data acceptării misiunii, care trebuie să îmbrace forma unei declarații autentice notariale, asigurând astfel certitudinea și publicitatea actului de acceptare și protejând interesele moștenitorilor și creditorilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.