Art. 1076: Nulitatea

Art. 954 - Capacitatea de a dispune şi de a primi; Art. 963 - Vicierea consimţământului; Art. 964 - Cauza; Art. 965 - Obiectul; Art. 1034 - Condiţiile de formă ale testamentului; Art. 1038 - Interzicerea testamentului reciproc; Art. 1074 - Noțiunea (Dezmoștenirea); Art. 1075 - Dezmoştenirea indirectă; Art. 1246 - Noțiunea (Nulitatea actului juridic); Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 1250 - Efectele nulității; Art. 2500 - Noțiune. Regula generală (Prescripția); Art. 2523 - Începutul prescripţiei dreptului la acţiune

Articolul 1076 din Codul Civil reglementează expres regimul juridic al nulității dispozițiilor testamentare prin care moștenitorii legali sunt dezmoșteniți. Aceste dispoziții, deși reprezintă o manifestare a libertății testatorului, sunt supuse cauzelor generale de nulitate (absolută sau relativă) prevăzute de lege pentru actele juridice. Nulitatea absolută poate interveni în cazul încălcării unor norme imperative care ocrotesc un interes general (ex: lipsa formei testamentare ad validitatem, incapacitatea de a dispune, cauză sau obiect ilicit/imoral, fraudă la lege). Nulitatea relativă sancționează încălcarea unor norme care ocrotesc un interes particular (ex: vicii de consimțământ precum eroarea, dolul sau violența, incapacitatea specială de a primi o liberalitate). Alineatul (2) introduce o regulă specială de calcul a termenului de prescripție a acțiunii în anulare, derogând de la dreptul comun: termenul curge de la data la care cei dezmoșteniți au luat cunoștință de dispoziția testamentară, însă nu mai devreme de data deschiderii moștenirii (data decesului testatorului). Această prevedere asigură protecția intereselor moștenitorilor dezmoșteniți care ar putea afla de existența testamentului abia după un timp, fără a compromite stabilitatea raporturilor succesorale prin prelungirea excesivă a incertitudinii juridice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.