Art. 1071: Caducitatea legatului

Art. 953 - Data deschiderii moştenirii; Art. 959 - Cazurile de nedemnitate; Art. 986 - Incapacităţi; Art. 1003 - Noţiune şi feluri; Art. 1034 - Revocarea voluntară a legatului; Art. 1106 - Noţiunea acceptării şi a renunţării la moştenire; Art. 1400 - Noţiunea condiţiei; Art. 1634 - Imposibilitatea fortuită de executare

Articolul 1071 din Codul Civil reglementează cauzele de caducitate a legatelor, adică situațiile în care un legat, valabil la momentul întocmirii testamentului, își pierde eficacitatea juridică fie *ex lege*, fie printr-un act al legatarului. Caducitatea se deosebește fundamental de revocarea legatelor, care intervine prin voința testatorului (revocare voluntară), prin hotărâre judecătorească (revocare judecătorească) sau prin efectul legii (revocare legală). Cauzele de caducitate sunt strict și limitativ prevăzute de lege și pot fi clasificate în funcție de persoana legatarului sau de obiectul legatului. Astfel, legatul devine caduc prin: a) decesul legatarului anterior deschiderii moștenirii; b) incapacitatea legatarului de a primi legatul la data deschiderii moștenirii; c) nedemnitatea succesorală a legatarului; d) renunțarea expresă sau tacită a legatarului la beneficiul legatului; e) decesul legatarului înainte de îndeplinirea unei condiții suspensive cu caracter pur personal; f) pierirea totală și fortuită a bunului ce formează obiectul legatului cu titlu particular, survenită în timpul vieții testatorului sau înainte de îndeplinirea unei condiții suspensive. Consecința caducității este că legatul este considerat a nu fi existat niciodată, bunurile vizate rămânând în masa succesorală a testatorului și fiind dobândite, după caz, de moștenitorii legali sau de alți legatari cu vocație.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.