Art. 1061: Accesoriile bunului care constituie obiectul unui legat cu titlu particular
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Bunul care constituie obiectul
unui legat cu titlu particular se predă cu accesoriile sale, în starea în
care se găseşte la data deschiderii moştenirii.
(2)Legatul cuprinde şi dreptul
la acţiunea în despăgubire pentru prejudiciul adus bunului de
către un terţ după întocmirea testamentului.
(3)Legatul unui bun care, după
întocmirea testamentului, a cunoscut creşteri cantitative, calitative sau
valorice prin alipire, lucrări autonome, lucrări adăugate sau
achiziţionarea altor bunuri în cadrul unei universalităţi se
prezumă, până la proba contrară, a viza întreg bunul ori
universalitatea rezultată.
Articole Conexe / Referințe
Art. 954 - Data deschiderii moștenirii; Art. 989 - Legatul cu titlu particular; Art. 990 - Calificarea legatului; Art. 991 - Legatul unei universalități; Art. 992 - Bunurile viitoare; Art. 993 - Legatul bunului altuia; Art. 1056 - Dispozițiile testamentare; Art. 1059 - Obiectul legatului; Art. 1060 - Predarea legatului; Art. 1062 - Fructele bunului legat; Art. 577-597 - Accesiunea (dispoziții generale privind accesiunea imobiliară și mobiliară); Art. 2512 - Proba și prezumțiile
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1061 din Codul Civil reglementează în detaliu întinderea legatului cu titlu particular, având rolul de a clarifica conținutul transmisiunii testamentare și de a preveni litigiile. Primul alineat statuează principiul 'accessorium sequitur principale', stipulând că bunul legat se predă legatarului împreună cu toate accesoriile sale, în starea în care se află la momentul deschiderii moștenirii. Aceasta asigură integritatea și funcționalitatea bunului așa cum a fost intenționat de testator. Al doilea alineat extinde obiectul legatului, incluzând dreptul legatarului la acțiunea în despăgubire pentru orice prejudiciu adus bunului de către un terț după momentul întocmirii testamentului, protejând astfel valoarea patrimonială a legatului. În fine, alineatul al treilea instituie o prezumție relativă (iuris tantum) extrem de relevantă: în cazul în care bunul legat a cunoscut creșteri cantitative, calitative sau valorice (prin accesiune, lucrări autonome sau adăugate, sau prin integrarea într-o universalitate) după întocmirea testamentului, se prezumă că legatul vizează întregul bun sau universalitatea rezultată, inclusiv aceste îmbunătățiri. Această prezumție reflectă voința prezumată a testatorului de a transmite legatarului beneficiul integral al valorii dobândite de bun, adaptând dispoziția testamentară la evoluția bunului până la data deschiderii moștenirii, cu posibilitatea probei contrare.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol