Art. 1059: Drepturile legatarului cu titlu particular

Art. 954 - Data deschiderii moştenirii; Art. 1034 - Felurile legatelor; Art. 1047 - Sarcina executării legatelor; Art. 1052 - Obiectul legatului; Art. 1056 - Condiţiile de validitate ale legatului; Art. 1060 - Predarea legatului; Art. 1061 - Fructele bunului legat; Art. 1481 - Alegerea prestației (pentru bunurile de gen)

Articolul 1059 din Codul Civil distinge fundamental între două categorii de legate cu titlu particular, având implicații majore asupra momentului și naturii dobândirii dreptului de către legatar. Alineatul (1) stabilește că, în cazul unui legat având ca obiect un bun individual determinat (corpus certum), legatarul dobândește dreptul de proprietate asupra bunului direct și ope legis (de plin drept) de la data deschiderii moștenirii, adică de la decesul testatorului. Aceasta transformă legatarul dintr-un simplu succesor într-un proprietar al bunului. Pe de altă parte, alineatul (2) tratează legatul având ca obiect bunuri de gen (species generica). Aici, legatarul nu dobândește proprietatea de la deschiderea moștenirii, ci devine titularul unei creanțe împotriva moștenirii. Această creanță obligă persoana însărcinată cu executarea legatului (de regulă moștenitorul legal sau universal) să predea bunuri care corespund genului și, în lipsa unei dispoziții contrare a testatorului, de calitate medie. Această distincție subliniază diferența între un drept real dobândit ipso jure și un drept de creanță ce necesită o prestație ulterioară.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.