Art. 1039: Interpretarea testamentului

Art. 936 - Caracterele juridice ale testamentului; Art. 1034 - Noțiunea de legat; Art. 1040 - Interpretarea legatului; Art. 1266 - Interpretarea contractului; Art. 1267 - Interpretarea clauzelor îndoielnice; Art. 1268 - Interpretarea după natura contractului, uzanțe și echitate; Art. 1269 - Interpretarea clauzelor îndoielnice (exemplu ilustrativ); Art. 1616 - Noțiunea și felurile compensației

Articolul 1039 din Codul Civil reglementează principiile fundamentale de interpretare a testamentului, având ca scop primordial descoperirea voinței reale a testatorului. Alineatul (1) stabilește aplicabilitatea regulilor generale de interpretare a contractelor (îndeosebi cele de la Art. 1266 și următoarele C. civ.), dar cu precizarea esențială a compatibilității cu natura juridică specifică a testamentului – un act juridic unilateral, solemn, personal și esențialmente revocabil, care produce efecte la moartea testatorului. Alineatul (2) impune o regulă restrictivă privind proba extrinsecă: elementele din afara înscrisului testamentar pot fi luate în considerare doar în măsura în care se coroborează cu elementele intrinseci, neputând servi la contrazicerea sau adăugarea de dispoziții noi ce nu reies din cuprinsul actului. În fine, alineatul (3) instituie o prezumție legală importantă: legatul făcut în favoarea unui creditor nu se prezumă a fi o plată (o compensație) a creanței sale. Prin urmare, în lipsa unei dispoziții contrare exprese din testament, creditorul va beneficia atât de legat, cât și de dreptul său de creanță preexistent, această dispoziție protejând intenția liberală a testatorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.