Art. 1037: Proba testamentului

Art. 1036 - Formele testamentului; Art. 1038 - Testamentul olograf; Art. 1040 - Testamentul autentic; Art. 1047 - Revocarea expresă a testamentului; Art. 1050 - Nulitatea testamentului; Art. 249 - Sarcina probei; Art. 250 - Obiectul probei; Art. 255 - Mijloacele de probă; Art. 260 - Regimul probelor; Art. 266 - Înscrisurile sub semnătură privată; Art. 268 - Înscrisurile autentice; Art. 1351 - Noțiunea de forță majoră și caz fortuit

Articolul 1037 din Codul Civil reglementează regimul juridic al probei testamentului, stabilind principiul conform căruia sarcina dovedirii existenței și conținutului acestuia revine celui care invocă un drept bazat pe el, probă ce trebuie făcută în conformitate cu formele prevăzute de lege (de regulă, prin înscrisul testamentar însuși). Alineatul (2) introduce o excepție esențială de la această regulă: în situația în care testamentul a dispărut dintr-o cauză neimputabilă părții interesate (caz fortuit, forță majoră, sau fapta unui terț, inclusiv în timpul vieții testatorului, dar fără ca acesta să fi cunoscut dispariția), valabilitatea formală și conținutul său pot fi dovedite prin orice mijloc de probă (ex: martori, prezumții). Această excepție are rolul de a proteja ultima voință a defunctului și drepturile succesorale ale legatarilor, împiedicând situațiile injuste generate de pierderea fortuită a înscrisului testamentar.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.