Art. 102: Actele întocmite de un ofiţer de stare civilă necompetent

Art. 17 - Eroarea comună şi invincibilă; Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 251 - Ofiţerul de stare civilă; Art. 273 - Dispoziţii generale [privind actele de stare civilă]; Art. 274 - Condiţiile de fond şi de formă ale actelor de stare civilă; Art. 279 - Nulitatea actelor de stare civilă

Articolul 102 din Codul Civil reprezintă o aplicație particulară a principiului general al aparenței în drept (sau 'error communis facit ius'), consacrat de art. 17 C.civ. Această dispoziție legală are ca scop protejarea siguranței circuitului civil și a bunei-credințe a terților. Ea validează actele de stare civilă întocmite de o persoană care, deși nu avea calitatea legală de ofițer de stare civilă (era un ofițer 'de fapt'), a exercitat public și notoriu aceste atribuții, respectând toate celelalte prevederi legale. Excepția de la această regulă intervine doar dacă beneficiarii actelor au cunoscut, la momentul întocmirii lor, lipsa calității de ofițer de stare civilă a persoanei respective. Astfel, nulitatea, deși ar fi incidentă în lipsa acestei prevederi, este înlăturată prin efectul aparenței, actele fiind considerate valabile, ca și cum ar fi fost întocmite de un ofițer legal investit.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.