Art. 1009: Clauzele considerate nescrise

Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri; Art. 627 - Clauza de inalienabilitate; Art. 628 - Condițiile clauzei de inalienabilitate; Art. 629 - Efectele clauzei de inalienabilitate; Art. 984 - Noțiunea de liberalitate; Art. 985 - Principii; Art. 1000 - Condiția; Art. 1001 - Sarcina; Art. 1034 - Noțiunea de testament; Art. 1077 - Cauzele de nulitate absolută; Art. 1086 - Noțiunea de rezervă succesorală; Art. 1087 - Titularii rezervei succesorale; Art. 1088 - Cuantumul rezervei; Art. 1089 - Reducțiunea liberalităților excesive; Art. 1246 - Noțiunea de nulitate; Art. 1255 - Nulitatea parțială

Articolul 1009 din Codul Civil introduce o categorie de clauze și dispoziții testamentare considerate „nescrise”, ceea ce echivalează cu o nulitate absolută parțială, vizând protejarea libertății de acțiune și a drepturilor beneficiarilor liberalităților și ale moștenitorilor. Alin. (1) sancționează clauzele din liberalități (donații sau testamente) care obligă beneficiarul, sub amenințarea desființării liberalității, să nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate sau să nu solicite revizuirea condițiilor ori sarcinilor impuse. Scopul este de a împiedica un control excesiv al dispunătorului asupra beneficiarului și de a permite exercitarea drepturilor de contestare a unor clauze potențial abuzive sau contrare legii. Alin. (2) extinde această protecție în materia succesorală, declarând nescrisă dispoziția testamentară prin care se dezmoștenește un moștenitor pentru că a contestat obligațiile menționate la alin. (1) sau pentru că a atacat dispoziții testamentare care aduc atingere rezervei succesorale, ordinii publice sau bunelor moravuri. Această prevedere subliniază caracterul imperativ al normelor privind rezerva succesorală și principiul libertății de a contesta acte juridice ce încalcă dispozițiile legale fundamentale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.