Art. 1005: Aplicarea regulilor substituției fideicomisare

Art. 993 - Interdicția substituției fideicomisare; Art. 994 - Substituțiile fideicomisare permise; Art. 995 - Condițiile substituției fideicomisare admisibile; Art. 996 - Dispoziții valabile numai ca liberalități reziduale; Art. 997 - Efectele substituției fideicomisare; Art. 998 - Obligațiile grevatului în cazul substituției fideicomisare; Art. 999 - Drepturile grevatului în cazul substituției fideicomisare; Art. 1000 - Drepturile apelatului în cazul substituției fideicomisare; Art. 1001 - Drepturile creditorilor apelatului; Art. 1002 - Caducitatea substituției fideicomisare; Art. 1003 - Transmiterea dreptului apelatului; Art. 1004 - Inalienabilitatea bunurilor fideicomisare; Art. 1034 - Conținutul testamentului; Art. 1047 - Legatul

Articolul 1005 din Codul Civil are un rol esențial în stabilirea regimului juridic al liberalităților reziduale, făcând o trimitere expresă la anumite dispoziții privind substituția fideicomisară. Deși Codul Civil interzice, ca regulă generală, substituțiile fideicomisare (Art. 993 C. civ.), el permite liberalitățile reziduale, considerate o specie particulară de dispoziții testamentare (sau donații) prin care dispunătorul instituie un prim gratificat (instituitul) ce are libertatea de a dispune de bunurile primite, cu obligația de a transmite ceea ce rămâne din patrimoniul gratificat la decesul său unui al doilea gratificat (substituitul). Articolul 1005 lămurește că prevederile de la art. 995 (condițiile admisibile ale substituției fideicomisare), art. 996 alin. (2) (referitor la bunurile și drepturile ce pot face obiectul liberalității), art. 997 (efectele), art. 999 (drepturile grevatului/instituitului) și art. 1000 (drepturile apelatului/substituitului) sunt aplicabile mutatis mutandis și liberalităților reziduale. Această aplicabilitate asigură coerența și previzibilitatea în interpretarea și executarea liberalităților reziduale, conferind un cadru legal clar pentru drepturile și obligațiile părților implicate în acest tip de transmitere patrimonială, distinctă de fideicomisa clasică, dar similară în mecanismul de transmitere succesivă a bunurilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.