Art. 1003: Interdicţia de a dispune cu titlu gratuit
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Instituitul nu poate dispune prin
testament de bunurile care au constituit obiectul unei liberalităţi
reziduale.
(2)Dispunătorul poate interzice
instituitului să dispună de bunuri prin donaţie. Cu toate
acestea, atunci când este moştenitor rezervatar al dispunătorului,
instituitul păstrează posibilitatea de a dispune prin acte între vii
sau pentru cauză de moarte de bunurile care au constituit obiectul
donaţiilor imputate asupra rezervei sale succesorale.
Articole Conexe / Referințe
Art. 984 - Liberalitatea reziduală; Art. 985 - Condițiile liberalității reziduale; Art. 986 - Fideicomisul de libertate; Art. 1009 - Moștenitorii rezervatari și rezerva succesorală; Art. 1012 - Imputația donațiilor și a legatelor; Art. 1015 - Noțiune de donație; Art. 1034 - Dispozițiile testamentare; Art. 1086 - Interdicția de înstrăinare; Art. 1089 - Clauze de inalienabilitate; Art. 1090 - Limitele clauzei de inalienabilitate
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1003 din Codul Civil reglementează limitări importante ale dreptului de dispoziție cu titlu gratuit, vizând două situații distincte. Alineatul (1) stabilește o interdicție absolută pentru instituitul unei liberalități reziduale de a dispune prin testament de bunurile respective. Această dispoziție confirmă specificitatea fideicomisului de libertate, unde instituitul este un simplu detentor temporar al bunurilor, având obligația de a le transmite mai departe substituitului, iar dreptul său de dispoziție este sever restrâns de scopul liberalității. Alineatul (2) introduce posibilitatea ca dispunătorul să interzică instituitului să dispună de bunuri prin donație. Totuși, această interdicție este atenuată în situația în care instituitul este, concomitent, moștenitor rezervatar al dispunătorului. În acest caz, pentru a proteja caracterul imperativ al rezervei succesorale, instituitul își păstrează dreptul de a dispune, atât prin acte între vii cât și pentru cauză de moarte, de acele bunuri care se impută asupra cotei sale de rezervă. Această excepție subliniază preeminența normelor privitoare la rezerva succesorală în fața voinței dispunătorului de a restrânge dreptul de dispoziție.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol