Art. 1001: Noţiune

Art. 984 - Condițiile de validitate ale liberalităților; Art. 985 - Noțiunea de donație; Art. 1002 - Condițiile de validitate ale substituțiilor fideicomisare; Art. 1003 - Efectele substituției fideicomisare; Art. 1004 - Bunurile dobândite de instituit; Art. 1005 - Obligațiile instituitului; Art. 1006 - Înstrăinarea bunurilor de către instituit; Art. 1034 - Noțiunea de legat; Art. 1399 - Noțiunea de condiție

Articolul 1001 din Codul Civil introduce și definește noțiunea de substituție fideicomisară, o instituție juridică complexă ce permite dispunătorului (donator sau testator) să desemneze doi beneficiari succesivi ai unei liberalități (donații sau legat). Primul beneficiar, denumit 'instituit', dobândește bunurile sub condiția rezolutorie a decesului său, moment la care intervine obligația de a transmite 'ceea ce rămâne' din liberalitate celui de-al doilea beneficiar, numit 'substituit'. Această dispoziție, abrogând interdicția generală a liberalităților cu sarcină de restituire din vechea reglementare, reflectă o adaptare a legislației la nevoile moderne de planificare succesorală și patrimonială. Substituția fideicomisară se bazează pe voința dispunătorului de a asigura transmiterea bunurilor într-un anumit circuit, chiar și după decesul primului beneficiar, instituind un mecanism de dublă transmisie. Dreptul substituitului este un drept condiționat, ce se naște la data decesului instituitului, iar întinderea acestuia depinde de modul în care instituitul a gestionat bunurile primite.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.