Art. 1000: Ineficacitatea substituţiei

Art. 993 - Substituția vulgară; Art. 994 - Substituția fideicomisară; Art. 995 - Condițiile de validitate ale substituției fideicomisare; Art. 996 - Drepturile și obligațiile instituitului; Art. 997 - Drepturile substituitului; Art. 998 - Transmiterea substituției; Art. 999 - Nulitatea substituției fideicomisare; Art. 1001 - Liberalitățile reziduale; Art. 1060 - Caducitatea legatelor; Art. 1063 - Ineficacitatea legatelor; Art. 1106 - Renunțarea la moștenire

Articolul 1000 din Codul Civil reglementează una dintre cauzele de ineficacitate a substituției, fie ea vulgară sau fideicomisară, în cadrul actelor de liberalitate (testamente sau donații). Norma vizează două situații principale în care substituția nu produce efecte: 1) predecesul substituitului față de instituit (beneficiarul inițial al liberalității) sau 2) renunțarea substituitului la beneficiul liberalității. În aceste ipoteze, regula generală stabilită de legiuitor este că bunul care făcea obiectul substituției revine instituitului, consolidându-i astfel dreptul asupra bunului. Această revenire la instituit are loc cu titlu de drept de proprietate deplină, liber de sarcina substituției. Cu toate acestea, textul legal prevede două excepții de la această regulă: a) atunci când autorul liberalității (testatorul sau donatorul) a stipulat în mod expres că, în cazul ineficacității primului substituit, bunul va fi cules de moștenitorii acestuia, și b) atunci când a fost desemnat un al doilea substituit (o substituție succesivă), caz în care bunul va fi preluat de acest din urmă beneficiar. Articolul reflectă preocuparea legiuitorului de a asigura, pe cât posibil, stabilitatea circuitului civil și respectarea voinței dispunătorului, oferind soluții clare pentru situațiile în care destinația inițială a bunului, prin intermediul substituției, nu mai poate fi realizată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.