Art. 10: Interzicerea analogiei

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil; Art. 9 - Principiul aplicării imediate a legii civile noi; Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri; Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 15 - Abuzul de drept; Art. 1236 - Cauza contractului; Art. 1246 - Nulitatea; Art. 1349 - Răspunderea delictuală; Art. 2501 - Nulitatea convenţiilor asupra prescripţiei; Art. 2515 - Regulile aplicabile prescripţiei extinctive

Articolul 10 din Codul Civil instituie regula interpretării stricte și restrictive a anumitor categorii de norme juridice civile, reprezentând o excepție fundamentală de la aplicarea analogiei legii (analogia legis), prevăzută ca izvor de drept subsidiar în Art. 1 alin. (2). Acest principiu, cunoscut în doctrină sub adagiul latin 'exceptio est strictissimae interpretationis' (excepția este de cea mai strictă interpretare), vizează trei tipuri de legi: 1. Legile de excepție, care derogă de la o dispoziție generală (dreptul comun); 2. Legile care restrâng exercițiul unor drepturi civile subiective; 3. Legile care prevăd sancțiuni civile (de exemplu, nulități, decăderi, clauze penale legale). Rațiunea acestei norme este de a asigura securitatea juridică și de a proteja drepturile individuale, împiedicând extinderea, pe cale de interpretare, a unor dispoziții excepționale, restrictive sau punitive la situații pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere în mod expres. Prin urmare, în aceste materii, interpretul nu poate crea norme noi prin analogie, ci trebuie să se limiteze strict la textul și la voința explicită a legiuitorului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.