(1)Delegarea reprezintă o

modalitate de modificare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului

public prin schimbarea locului muncii şi în legătură cu

atribuţiile stabilite prin fişa de post a acestuia.

(2)Delegarea se dispune în interesul

autorităţii sau instituţiei publice în care este încadrat

funcţionarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile

calendaristice într-un an.

(3)

Funcţionarul public poate refuza delegarea dacă se află

în una dintre următoarele situaţii:

a)graviditate;

b)îşi

creşte singur copilul minor;

c)starea

sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face

contraindicată delegarea;

d)motive

familiale temeinice de natură a justifica refuzul de a da curs

delegării.

(4)Delegarea pe o perioadă mai

mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui an calendaristic se poate

dispune numai cu acordul scris al funcţionarului public.

(5)Pe timpul delegării

funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică

şi salariul, iar, în cazul în care delegarea se face într-o altă

localitate decât cea în care funcţionarul public îşi desfăşoară

activitatea, autoritatea sau instituţia publică care îl deleagă

este obligată să suporte costul integral al transportului,

cazării şi al indemnizaţiei de delegare.