Art. 500: Ordinul sau dispoziţia de imputare

Art. 498 - Răspunderea patrimonială a funcționarilor publici; Art. 499 - Situațiile în care operează răspunderea patrimonială; Art. 501 - Executarea ordinului sau a dispoziției de imputare; Art. 502 - Urmărirea silită a sumelor datorate; Art. 503 - Acțiunea în regres a autorității sau instituției publice; Art. 504 - Răspunderea disciplinară; Art. 505 - Răspunderea contravențională; Art. 506 - Răspunderea penală

Articolul 500 din Codul Administrativ reglementează procedura specifică de recuperare a pagubelor cauzate autorităților sau instituțiilor publice de către funcționarii publici, în cadrul răspunderii patrimoniale. Prevederile disting între modalitatea de recuperare a prejudiciilor rezultate din situațiile prevăzute la art. 499 lit. a) și b) – prin emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare de către conducătorul entității, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau prin angajament de plată – și cele rezultate din art. 499 lit. c), care necesită o hotărâre judecătorească definitivă. Ordinul sau dispoziția de imputare reprezintă un act administrativ unilateral, susceptibil de a fi contestat de funcționarul public în cauză la instanța de contencios administrativ. Odată rămas definitiv, fie prin necontestare, fie prin respingerea acțiunii în justiție, acest act constituie titlu executoriu, conferind dreptul la executare silită. Un aspect esențial este termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data producerii pagubei, în care conducătorul instituției poate emite ordinul de imputare, asigurând astfel stabilitatea raporturilor juridice și celeritatea în recuperarea prejudiciilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.