Art. 473: Numirea în funcţii publice

Art. 472 - Obiectul și principiile ocupării funcțiilor publice; Art. 474 - Condițiile generale de ocupare a unei funcții publice; Art. 475 - Condițiile specifice de ocupare a unei funcții publice; Art. 476 - Etapele concursului de recrutare; Art. 482 - Actul administrativ de numire; Art. 483 - Perioada de probă; Art. 490 - Modificarea raporturilor de serviciu; Art. 513 - Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici

Articolul 473 din Codul Administrativ constituie temeiul juridic al procedurii de numire în funcțiile publice, consacrând principiul fundamental al accesului la funcția publică exclusiv pe bază de concurs. Doctrina de drept administrativ subliniază că numirea se realizează printr-un act administrativ individual, emis de către conducătorul autorității sau instituției publice competente, ori de o altă persoană învestită cu această atribuție prin acte normative specifice. Acest act juridic unilateral este rezultatul unei proceduri complexe de recrutare, finalizată prin concurs, iar emiterea sa este condiționată de obținerea unor rezultate favorabile de către candidat. Caracterul discreționar al autorității de numire este limitat, aceasta fiind obligată să respecte rezultatele concursului și condițiile legale, transformând numirea dintr-o simplă facultate într-o obligație a autorității publice în raport cu candidatul declarat admis. Importanța concursului este crucială pentru asigurarea profesionalismului, competenței și imparțialității în administrația publică, contribuind la depolitizarea și eficientizarea acesteia, în conformitate cu principiile bunei administrări.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.