(1)Funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.
(2) Funcţionarilor publici le este interzis:
a)să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;
b)să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care autoritatea sau instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de parte sau să furnizeze în mod neautorizat informaţii în legătură cu aceste litigii;
c)să dezvăluie şi să folosească informaţii care au caracter secret, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
d)să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă natură împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
(3)Prevederile alin. (2) se aplică şi după încetarea raportului de serviciu, pentru o perioadă de 2 ani, dacă dispoziţiile din legi speciale nu prevăd alte termene.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 434 din Codul Administrativ consacră principiul fundamental al loialității funcționarilor publici față de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea. Această obligație are un dublu caracter: o componentă activă, de apărare loială a prestigiului instituției, și o componentă pasivă, de abținere de la orice act sau fapt care ar putea prejudicia imaginea sau interesele legale ale acesteia. Doctrina subliniază că loialitatea în serviciul public nu este o simplă fidelitate personală, ci o datorie profesională esențială, derivată din natura specială a raportului de serviciu și din necesitatea asigurării funcționării eficiente și credibile a administrației publice.
Alineatul (2) detaliază această obligație prin enumerarea unor interdicții specifice, care vizează prevenirea unor comportamente ce ar putea submina autoritatea, integritatea sau confidențialitatea activității instituționale. Aceste interdicții acoperă: exprimarea publică de aprecieri neconforme cu realitatea, divulgarea neautorizată de informații legate de litigii, utilizarea sau divulgarea informațiilor secrete în alte condiții decât cele legale, precum și acordarea de asistență juridică sau consultanță împotriva statului sau a instituției angajatoare. Aceste prevederi sunt cruciale pentru menținerea încrederii publice și pentru protejarea intereselor legitime ale entităților publice.
Un aspect important, evidențiat și în doctrină, este extinderea aplicabilității acestor interdicții și după încetarea raportului de serviciu, pentru o perioadă de 2 ani, cu excepția cazurilor în care legile speciale prevăd alte termene. Această prelungire subliniază caracterul durabil al unor obligații profesionale, în special cele legate de confidențialitate și de evitarea conflictelor de interese post-angajare, recunoscând că acțiunile foștilor funcționari publici pot continua să aibă un impact asupra instituției.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.